Motivele pentru care un copil plânge sunt atât de multe și atât de diverse încât uneori răbdarea, calmul și liniștea ni se epuizează. Nu știm ce e în neregulă cu el, vrem doar să se oprească, astfel încât starea proastă să dispară.

Desigur, este important să știi că modul în care redirecționezi acel plâns va avea foarte mult de-a face cu starea lui ulterioară. Pentru a ști cum să-i faci față în cel mai bun mod, trebuie să știi că există afirmații prin care poți să-i faci rău. 

„Nu mai plânge!”

Nu trebuie să invalidăm emoția sau sentimentul copilului când plânge. Plânge pentru că este modul lui de a exprima ceea ce simte, oricare ar fi acea emoție.

În plus, nu este foarte practic și nici nu dă prea multe rezultate. Este mai bine să optezi pentru mesaje mai pozitive de genul „Plângi dacă asta ai nevoie acum”, „Înțeleg că te simți rău, cu ce te pot ajuta?”, „Hai să găsim împreună o soluție, ce zici?”

Căutarea formulelor în care predomină empatia este întotdeauna cea mai bună opțiune.

Ce reprezintă doliul migrator din copilărie și ce manifestări are?

„Îți dau eu motiv să plângi!”

Apelarea la amenințare nu ar trebui să fie niciodată o resursă pentru educarea copiilor. Nu numai că nu validăm emoțiile copiilor noștri, ci cu fraze de acest tip insuflăm teamă pentru că amenințăm cu pedeapsa fizică și violența nu ar trebui niciodată admisă ca parte a educației copiilor.

„Băieții nu plâng!”

Această afirmație este extrem de nedreaptă și foarte dăunătoare. Nu numai că îi transmitem copilului nostru un mesaj sexist și de modă veche, îi spunem și că băieții ar trebui să-și reprime emoțiile și sentimentele, să le ascundă și să fie mereu puternici.

Plânsul nu are gen și este fundamental în dezvoltarea pentru a deveni adulți care știu să-și exprime sentimentele.

Ce NU trebuie să faci niciodată pentru copiii tăi? Sfaturi și metode utile

„Exagerezi, nu e chiar atât de rău!”

Poate că nu este pentru noi, dar pentru copilul nostru este, de aceea reacționează plângând. Evident, dezvoltarea lor de maturizare nu este aceeași cu cea a adulților și, chiar și așa, niciun adult nu și-ar dori să i se spună că exagerează dacă plânge la ceva care îl afectează.

Trebuie să validăm emoțiile copiilor și să nu le minimizăm. Ca și în cazul precedent, atunci când rostim propoziții de acest tip selectăm de ce ar trebui să plângă și de ce nu, ceva care nu ar trebui să fie așa. Alternativa este să-i întrebăm cum îi putem ajuta, ce îi îngrijorează și să facem să se simtă auziți.

Citește toate afirmațiile care nu sunt recomandate pentru plânsul copiilor AICI.