În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), “neuronul-oglindă” este pentru psihologie ceea ce este AND-ul pentru biologia, adică un fel de celulă de bază a comportamentului uman.

În același timp, psihologul Cojocaru este de părere că atunci când ne proiectăm imaginar în detaliu ceea ce urmează să facem, acea proiecție nu numai că nu se pierde în timp, ci are capacitatea de a se menține intactă în așa-numiții neuroni-oglindă. Mai mult, în practică s-a demonstrat, inclusiv prin tehnicile Programării Neuro-Lingvistice (NLP), că existența neuronilor-oglindă influențează cel puțin 3 aspecte ale vieții noastre, precum: empatia, conștiința de sine și “mesajul” transmis peste generații.

Cum acționează neuronii-oglindă în viața noastră?

1. Neuronii-oglindă se activează atunci când executăm o anumită mișcare. “Unul dintre rolurile musculaturii (pe lângă susținerea scheletului și producerea mișcării fizice) este protecția emoțională. Atunci când trăim o emoție mult prea intensă (plăcută sau nu), mușchii corpului nostru se încordează, reținând o parte din aceasta pentru a ne proteja de excese. Această informație rămâne structurată în amintirea corpului nostru fizic. Somatizarea, adică răspunsul corpului fizic la modul nostru de gândire, are la baza această “amintire” și, prin încordări, dureri, alergii, dezechilibre fiziologice, chiar boli, ne “avertizează” asupra unui mod de gândire insistent disfuncțional. Prin mișcarea fizică concretă și direcționată către posturi care să acceseze “amintiri” plăcute, utile, relaxante, activăm neuronii-oglindă și învățăm să producem “amintiri” noi și sănătoase”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

2. Neuronii-oglindă se activează atunci când doar ne uităm la cineva care face o acțiune sau putem simți anumite senzații în față unui stimul, fără să se întâmple nimic în realitate. “Observând comportamentele și strategiile persoanelor de succes (mod de gândire și de acțiune, limbaj non-verbal și paraverbal, tip de automotivare, menținere a energiei și a focusului, mod de planificare și înfăptuire a pașilor necesari atingerii obiectivelor etc.), putem “imita” și aduce în viață noastră strategii care să ne aducă mai ușor și mai sigur la modul de viață dorit”, este de părere specialistul în NLP.

3. Empatia are o mare importantă în reglarea comportamentului, deci în dezvoltarea socială echilibrată. “Dezvoltarea inteligenței emoționale duce la creșterea gradului de empatie, deci la creșterea capacitatiilor de adaptare, de negociere, de flexibilitate (pentru o găsire mai rapidă de soluții), aspecte ce conduc la micșorarea conflictelor externe și creșterea gradului de succes social și professional”, declară psihologul.

4. Neuronii-oglindă pot fi îndreptăți către interior pentru introspecție. “Prin introspecție facem posibilă “imitarea” și direcționarea propriilor strategii de succes către alte aspecte ale vieții pe care dorim să le îmbunătățim și ajungem astfel la micșorarea conflictelor interne care apar de obicei în interiorul ființei noastre între minte, suflet și corp și la echilibrul interior atât de necesar unei vieții trăite în împlinire și bucurie”, explică Laura Maria Cojocaru.

5. Copilul își construiește fundația structurii sale emoționale, având acces la informațiile furnizate de toți strămoșîi săi, repetând astfel “povestea” familiei. “Prin introspecție, creșterea empatiei, observarea felului în care somatizam în anumite contexte și prin observarea comportamentelor și strategiilor persoanelor de succes, putem “rescrie” povestea familiei astfel încât aceasta să devină funcțională în mod specific, adaptat și sănătos la nevoile și dorințele noastre”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).