Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în regiunea Cilicia (Asia Mică), într-o familie creştină.

Ajuns la vârsta bărbatului desăvârşit, "a văzut mulţi oameni lepădându-se de Stăpânul Hristos şi trecând la religia păgână. Deci, întunecându-se ei de drăceasca înşelăciune, crezând pietrelor celor fără suflare şi aducând jertfe spurcate idolilor, plângea pentru pierderea lor. El a început a-i învăţa la arătare cunoştinţa adevărului, întorcând pe mulţi elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)

Căutând mântuirea sufletelor omeneşti, Sfântul Calinic a ajuns în oraşul Ancira (azi Ankara), din Galatia, unde a fost dus înaintea guvernatorului. În faţa acestuia, Calinic a recunoscut că este creştin şi că a venit să propovăduiască învăţătura creştină.

Scris este, spunea Sfântul Calinic guvernatorului, că "De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet de la moarte şi va acoperi mulţime de păcate. Deci, aş fi voit să te aduc şi pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins şi astfel să te povăţuiesc la calea adevărului". (Vieţile Sfinţilor)

A fost supus chinurilor, iar la sfârşit, demnitarul închinător la zei a hotărât ca mucenicul să fie încălţat cu încălţăminte de fier, în care erau piroane ascuţite, şi să fie dus în cetatea Gangra şi acolo să fie ars în foc. Motivul era că în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulţi oameni la Hristos şi voia ca aceia să-i vadă sfârşitul lui şi să se teamă.

Deci, sfântul, având în picioare încălţările cu piroane de fier, umbla ca şi cum nu simţea durerea din rănirea picioarelor şi cânta din psalmi.

Ajuns în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat într-un cuptor încins cu foc mare. Şi-a făcut semnul crucii şi, rugându-se, a intrat în cuptor şi s-a culcat, dându-şi sufletul său lui Dumnezeu.

După ce focul s-a stins, creştinii din oraş au luat trupul mucenicului, care nu era vătămat în niciun fel de foc, şi l-au îngropat. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")

Rugăciunea de duminică pentru concentrare şi claritatea minţii. Pregăteşte-te pentru o nouă săptămână

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Calinic

Armele lui Faraon şi puterea lui le-a aruncat în mare Cel Tare întru războaie; să-I cântăm cântare nouă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punându-te pe căruţă înţelegătoare, cu adevărat ai înecat cetele egipteanului celui înţelegător, în Marea Roşie cea din sângiuirile tale, Sfinte Calinic, Lauda mucenicilor.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască haină îmbrăcându-te, înţelepte, te-ai dezbrăcat de podoaba cea pământească şi ai alergat în privelişte şi în chip vădit şi pe vrăjmaşul l-ai biruit, preafericite.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin legăturile chinurilor tale dezlegând măiestriile cele cu multe împletituri ale vrăjmaşului, l-ai trântit la pământ, ca pe un neputincios şi l-ai sfărâmat cu picioarele tale, Sfinte Calinic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, pe care te-a văzut mai înainte ceata proorocilor ca o Uşă Cerească şi ca un Rug Nears, te cunoaştem, Maică Fecioară Curată, căci ai născut pe Dumnezeu.

Sursa: AGERPRES (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu), doxologia.ro